Soarele emite toate culorile curcubeului mai mult sau mai puțin uniform, iar în fizică, numim această combinație „albă”. De aceea, putem vedea atât de multe culori diferite în lumea naturală sub lumina soarelui.
„Întregul soare și toate straturile sale strălucesc”, a spus Christopher Baird, profesor asistent de fizică la Universitatea West Texas A&M din Canyon, Texas.
„Culoarea soarelui” este spectrul de culori prezente în lumina soarelui, care rezultă dintr-o interacțiune complexă a tuturor părților soarelui.”
Deci, în esență, dacă încercăm să ne dăm seama ce culoare are soarele, trebuie să disecăm razele soarelui aici pe Pământ și să le cuantificăm. Există câteva moduri diferite de a face acest lucru și nu sunt deosebit de high-tech – de fapt, majoritatea copiilor probabil au incercat o versiune a acestui experiment.
„Conținutul de culoare al unui fascicul de lumină poate fi identificat cu ușurință prin trecerea fasciculului printr-o prismă”, a spus Baird pentru Live Science. Aceste obiecte simple, răspândesc fasciculul de lumină în diferitele sale componente de culoare pură.
Fiecare culoare pură are o frecvență de undă distinctă. De aceea, oamenii de știință tind să folosească cuvintele „culoare” și „frecvență” în mod interschimbabil, deoarece culoarea unei raze de lumină este definită de frecvența sa – pentru lumina vizibilă, roșul are cea mai joasă frecvență, iar violetul o are cea mai mare. Gama de culori sau frecvențe dintr-un fascicul de lumină se numește spectru.
Când direcționăm razele solare printr-o prismă, vedem toate culorile curcubeului ieșind în celălalt capăt. Adică vedem toate culorile care sunt vizibile pentru ochiul uman. „Prin urmare, soarele este alb”, pentru că albul este format din toate culorile, a spus Baird.
Modul ceva mai sofisticat de a face acest lucru este cu o cameră, care realizează o măsurătoare cantitativă a luminozității luminii care lovește diferiți pixeli, și prin urmare, ne oferă o modalitate de a reprezenta luminozitatea diferitelor frecvențe din spectrul solar.
Dacă o anumită frecvență ar fi în mod constant mai strălucitoare decât oricare dintre celelalte, am putea concluziona că soarele este o nuanță a acelei culori, dar nu este cazul. „Când facem acest lucru, constatăm cantitativ că toate culorile vizibile sunt prezente în lumina soarelui în cantități aproximativ egale”, a spus Baird.
În mod critic, totuși, aceste frecvențe nu sunt prezente exact în aceeași cantitate, doar că variațiile nu sunt suficient de semnificative pentru a fi semnificative. „Componentele de culoare ale luminii solare sunt atât de aproape de a fi prezente în cantități egale încât este mult mai corect să spunem că soarele este alb decât să spunem că este galben, portocaliu sau orice altă culoare pură”, a spus Baird.
Deci, este alb.