De mii de ani, anumite persoane au susținut că au vizitat efectiv locul pe care il promisese Sfântul Pavel,
„niciun ochi nu l-a văzut și nici o minte umană nu a conceput”,(Sfântul Pavel).
Un sceptic, un necinstit sau un inocent suferă greutăți sau răni: este lovit în cap, suferă un accident vascular cerebral, suferă daune într-un accident de mașină sau pe masa de operație. Un sentiment de deconectare vine peste el, sentimentul de a fi „în afara” parasit de dumnezeu.
Intâlnește o deschidere: o poartă, o ușă, un tunel. Și apoi, dintr-o dată, el este ghidat prin alte lumi care arată și se simte mai „real” decât lumea în care a existat odinioară.
Aceste tărâmuri sunt atât familiare, cât și ciudate, conținând muzică care nu sună ca muzica și lumina mai strălucitoare decât orice lumină și creaturi care pot fi sau nu îngeri, precum și chipurile familiare ale celor dragi pierduți, precum și figuri din istorie și uneori, chiar însuși Isus. Dar experiența îl schimbă pentru totdeauna. Convins că este de o realitate complet diferită, este mai calm, mai sigur pe sine, hotărât să convingă lumea de adevărul cerului. Își spune povestea maselor. „Raiul este real!” proclamă el.
Cartea lui Enoh, scrisă cu sute de ani înainte de nașterea lui Isus, spune o versiune a acestei povești și la fel Cartea Apocalipsei, cea mai fundamentală descriere a creștinismului asupra priveliștilor și sunetelor cerului. La fel și vizionarii medievali ale căror relatări au fost în Evul Mediu. Realitatea TV din secolul 21: evenimente „reale” comercializate ca divertisment popular (cu un mesaj creștin edificator).
Ninety Minutes in Heaven (2004), despre un pastor creștin care s-a înălțat la Dumnezeu după un accident de mașină; Heaven Is for Real (2010), despre un copil care vede cerul în timpul operației; și Dovada Raiului, de către un neurochirurg instruit de Duke care a călătorit în rai în 2012, au fost toate bestseller-uri, toate urmând aceeași poveste.
Neurochirurgul, Eben Alexander, a declarat în Newsweek în 2012 că experiența sa l-a convins că conștiința sa (sufletul sau, sinele) există într-un fel separat de trup sau în afara minții și poate călători pe cont propriu către alte dimensiuni.
Această lume a conștiinței dincolo de corp,
„este adevărata nouă frontieră, nu doar a științei, ci a omenirii în sine, și este profunda mea speranță că ceea ce mi s-a întâmplat va aduce lumea cu un pas mai aproape de acceptarea ei”.
Eben Alexander
Existenta sufletului si a vietii de apoi sunt teme care au stârnit polemici fără sfârșit. Este pentru prima data când oamenii de știința par ca vin in sprijinul unei credințe biblice.
Tot in urma unei astfel de experient, un neurochirurg de la Harvard care contestase tot timpul existenta divinității a ajuns sa vorbească despre Rai: “Nu simțeam ca am un corp, nu aveam picioare sau mâini, dar eram conștient ca sunt o pata de culoare pe aripa unui fluture extrem de frumos. ”
Legea conservării energiei, acceptată zgomotos de oamenii de știință, afirmă că “energia nu poate fi nici creată, nici distrusă”. Însă energia își poate schimba forma.
Pentru unii oameni de știință, explicațiile pur științifice ale viziunilor cerești nu sunt suficiente.
Emily Williams Kelly este un psiholog care lucrează la Divizia de Studii Perceptuale a Universității din Virginia, care tratează studiul NDE-urilor. CV-ul ei este impresionant: are diplome de la Duke, Universitatea din Virginia și Universitatea din Edinburgh, nu instituții pe care le asociați de obicei cu studiul supranaturalului sau paranormalului.
Kelly și-a petrecut cariera cercetând, după cum spune ea, „interfața dintre creier și minte”. Practic vorbind, ea intervievează oameni pe moarte și încearcă să găsească modele printre asemănările lor. Kelly crede că experiențele oamenilor care au avut viziuni aproape de moarte demonstrează că, conștiința există chiar și după ce funcția normală a creierului încetează.
Această teorie susține ea, ar putea sugera explicații pentru viața de apoi: „Dacă experiența noastră conștientă depinde în totalitate de creier, atunci nu poate exista o viață de apoi – când creierul a dispărut, mintea a dispărut. Dar nu este atât de simplu. Chiar și atunci când creierul pare să fie practic invalid, oamenii încă trăiesc aceste experiențe.”
Tradiţia ortodoxă spune că la 40 de zile de la moartea unui om sufletul acestuia ajunge în faţa lui Dumnezeu pentru judecata particulară. Dar, până în acel moment, sufletul are parte de mai multe experienţe la parasirea trupului.