Cunoscuți drept cele mai rapide animale de pe uscat, gheparzii sunt membri ai familiei de pisici de dimensiuni mari, aici include tigri, jaguari, lei, leoparzi și pume. Numele lor provine din cuvântul hindi „chita”, care înseamnă „pătat”.
Cu corpuri aerodinamice, picioare lungi și gheare semi-retractabile, gheparzii sunt animale carnivore formidabile care pot sprinta la viteze de până la 96, 112 km / h). Gheparzii adulți au, în medie, o înălțime de 0,8 metri la umăr și o lungime de până la aproape 1,5 m, cu, cozile adăugând încă 66 până la 84 de centimetri. De obicei, aceste pisici mari cântăresc între 34-64 kilograme.
La fel ca leoparzii și jaguarii, gheparzii au pete negre împrăștiate pe blana lor aurie. Dar, în timp ce petele de leopard și jaguar sunt aranjate în modele de rozetă, petele de ghepard sunt solide și destul de uniforme ca dimensiune și sunt distribuite uniform pe tot corpul. Blana ghepardului il ajută să se camufleze în natura atunci când se odihnesc, urmăresc prada și se ascund de prădători.
Corpurile lungi și subțiri ale gheparzilor, picioarele puternice și coloana vertebrală flexibilă le permit să-și întindă complet corpul atunci când aleargă, în jur de 6 până la 6,7 m / pas. Se știe că gheparzii accelerează de la 0 la 72 km / h în doar 2,5 secunde. Pentru comparație, cele mai rapide mașini din lume pot accelera de la 0 la 97 km / h în 3,5 secunde.
Gheparzii pot executa viraje rapide chiar și în aer, datorită cozii lor lungi, care le combate greutatea corporală. Ghearele lor semi-retractabile, care sunt mai asemănătoare câinilor decât o gheară tipică de pisică, oferă o tracțiune excelentă în timpul sprinturilor și schimbării bruște de direcție.
Gheparzii sunt originari din Africa și Asia, deși ghepardul asiatic a dispărut aproape cu totul. Gheparzii locuiesc în prezent în jur de 10% din aria lor istorică și se găsesc în principal în Africa de Nord, Sahel (regiunea dintre deșertul Sahara și savana sudaniană), Africa de Est ( Kenya și Tanzania) și Africa de Sud (Namibia și Botswana). O populație mică locuiește și în Iran.
Gheparzii nu au o singură locație în care își caută adăpostde zi cu zi. În schimb, aceste pisici nomade au teritorii sau arii de întinderi si pajiști, savane, teren forestier și teren montan, variind de la 13 până la peste 780 kilometri pătrați, pe care le cutreieră în mod regulat. Când nu vânează activ, preferă să doarmă și să se odihnească în ierburi înalte, sub copaci sau pe avanposturi stâncoase.
În timp ce femelele de ghepard tind să trăiască singure sau cu puii lor, masculii trăiesc de obicei în grupuri mici numite „coaliții”, care sunt alcătuite din frați de sex masculin. Femelele socializează cu masculii doar atunci când se împerechează și își cresc copiii singure.
Perioada de gestație pentru gheparzi este de aproximativ trei luni, iar numarul puilor variază între trei și cinci. Puii de ghepard cântăresc între 140 până la 280 de grame atunci când sunt născuți – nu mult mai mari decât pisicile de casă nou-născute, care cântăresc de obicei 90 până la 110 g. Puii se nasc cu toate petele pe blanita, precum și părul asemănător coamei pe gât și umeri. Totuși, aceste așa-numite „mantele” dispar pe măsură ce puii îmbătrânesc.
Când puii vor atinge vârsta de aproximativ 6 luni, mama va începe să îi învețe să vâneze și să evite prădătorii, cum ar fi lei, hiene, vulturi și oameni. Mamele trăiesc cu puii lor timp de aproximativ 18 luni, dar chiar și sub ochiul mamei, doar aproximativ 5% dintre puii de ghepard supraviețuiesc până la maturitate.
Puiii care supraviețuiesc tind să rămână împreună încă șase până la opt luni, după care frații de sex feminin părăsesc grupul pentru a trăi singure. Frații de sex masculin tind să rămână împreună în coaliții de doi sau trei exemplare, astfel încât să își poată proteja mai bine teritoriile. Masculii singurateci de obicei nu supraviețuiesc mult timp singuri.
Gheparzii sunt animale carnivore, ale căror pradă tipică sunt animale de dimensiuni mici și mijlocii, cum ar fi păsări, iepuri de câmp și gazele gnu. În zori și în amurg, gheparzii își petrec timpul urmărind prada. Dinții gheparzilor sunt scurți în comparație cu ale unui leu, gheparzii nu musca imediat după gât într-un atac. În schimb, își sufocă prada prin prinderea în jos a gâtului animalului cu fălcile lor puternice. Gheparzii încearcă adesea să ascundă prada, astfel încât vulturii și alte animale sa nu ii descopere prada.
În ciuda faptului că sunt carnivore, gheparzii sunt cei mai timizi dintre felinele mari și rareori atacă oamenii. De exemplu, între 1990 și 2012, doar nouă din cele 300 de incidente documentate care implică a impicat feline mari au avut de-a face cu gheparzii.