Păstrarea unui minut de reculegere fața de cei decedati este o tradiție amară, dar are o origine curioasă. În acest articol vom explica de ce păstrăm un minut de reculegere ca formă de respect în fața cei decedati.
Trebuie să ne întoarcem la 11 noiembrie 1919, la un an după încheierea Primului Război Mondial, prima dată când s-a păstrat tăcerea și a fost pentru a aminti victimele războiului din acea perioada.
În acel moment, soldatul și jurnalistul Edward George Honey a scris o scrisoare către ziarul londonez Evening News. În această scrisoare, el și-a propus să păstreze 5 minute de reculegere pe 11 noiembrie, pentru amintirea victimelor din Primul Război Mondial, așa cum meritau cei cazuti pe front.
Edward a simțit că felul în care a fost sărbătorit sfârșitul războiului – dansul, băutul și petrecerea nu era modalitatea corectă de a onora pe cei curajoși și de a-și aminti victimele. Acesta este un fragment din scrisoarea lui:
„Doar cinci minute. Cinci minute de tăcere în memoria Națiunii. Un moment sacru. Amintirea gloriosului decedat care ne-a câștigat pacea și din a cărui putere și speranță vine credința noastră în ziua de mâine. Se poate face la biserică dacă vrei, dar și pe stradă, în casele noastre, în teatrele noastre și oriunde vor oamenii. Fără îndoială, aceste cinci minute de liniște dulce-amară vor fi suficiente”
La început această scrisoare nu a avut prea multă acceptare dar se pare că, după mai multe negocieri, scrisoarea a ajuns la Regele George V. Regele George a considerat că este o idee bună apoi și-a dat aprobarea.
Ziua de 11 a fost declarată zi a amintirii tăcute a victimelor Primului Război Mondial, însă, în loc de cele cinci minute cerute de Edward Honey, au fost ținute două minute.