Este o enigmă nerezolvată, dispariția unui popor inuit stabilit lângă lacul Angikuni, în Nunavut din Canada.
S-a întâmplat în 1930, dar organismele pentru apărarea mediului și apărătorii efectelor schimbărilor climatice îl văd ca pe un exemplu a ceea ce s-ar putea întâmpla în câțiva ani cu restul popoarelor stabilite la această latitudine.
Oricum ar fi, ceea ce s-a întâmplat cu acest mic popor este o provocare pentru toți acei fani ai curiozitatilor și inexplicabilului. Ce s-a întâmplat cu toate aceste familii inuite?
Lumina care a luat un oraș
Erau semi-nomazi, un popor care trăia din vânătoare și la pescuit, care vedea în acel lac un refugiu mai mult decât ideal pentru a rămâne o vreme. Cei care locuiau in regiunile din apropiere știau de prezența lor acolo și erau si aveau relații bune cu inuții.
Era o dimineață de vară arctică, când Joe Labelle, un vânător canadian, se plimba prin țările inuite pentru a negocia cu ei. Să le vândă niște blănuri așa cum făcuse întotdeauna.
Dar când a ajuns la lacul Angikuni, și-a dat seama că se întâmplă ceva. În acea zi izbucnise o furtună cumplită și pentru o clipă, a crezut ca s-a pierdut. Nu era normal să fie atâta liniște. Unde erau câinii care lătrau care îl întâmpinau mereu. Unde este fumul de la focuri sau strigătul copiilor care se joacă ici și colo?
Joe Labelle s-a gândit că poate inuitii au decis să părăsească zona. Ciudat, fără îndoială, dar era o posibilitate. Deși nu se putea sa fi parasit zona deoarece existau casele, sania, puștile, caiacul, hainele lor, pieile indispensabile și chiar și resturile de mâncare încă servite pe mesele lor. Parea că acest lucru nu era normal. Unde plecaseră acei 1.200 de oameni?
După ce a făcut unele cercetări în împrejurimi, a mers imediat la un birou de telegraf pentru a spune poliției călare canadiene ce s-a întâmplat. Nu au întârziat să sosească și să se apuce de treabă pentru a afla ce se întâmplase.
Au venit cei mai buni trackeri, dar nu au găsit nimic. Absolut nimic. Nu puteau vedea decât câinii încă legați, dar morți după ce se mâncaseră unul pe celălalt pentru că nu aveau mâncare. Încă un indiciu pentru a deduce că dispariția lor nu fusese voluntară.
Un alt fapt ciudat pe care autoritățile l-au pus în evidență este că cimitirul lor (cimitirul inuit), avea mormintele goale. Se pare că morții lor au fost dezgropați și luați. De ce? este necunoscut.
Nimeni nu putea da explicații logice despre ceea ce s-a întâmplat, nu existau ipoteze … doar întrebări și una necunoscută: cea a unei lumini verzi care cobora din cer cu cateva zile înainte de acea furtună. Pentru mulți a fost doar o aurora boreală, iar pentru alții ceva care, dintr-un motiv ciudat a luat 1200 de oameni din satul inuit.