În 1978, un elicopter zboară peste taiga rusă, în căutarea unui loc potrivit pentru a lăsa niște geologi sovietici, când brusc echipajul a văzut un fel de caneluri în pământ, în mijlocul copacilor, arăta ca un fel de livadă. Elicopterul a trebuit să zboare peste acea zonă de mai multe ori până când au realizat că există o așezare umană acolo. O familie rusă izolată, trăia în acel loc îndepărtat din 1938.
Familia din rusia care stătea izolată de 40 de ani
Verile siberiene sunt foarte scurte si zăpada durează până în mai, frigul revine din nou în septembrie, când taiga îngheață din nou, transformându-se într-o scenă înghețată și adormită. Această pădure se întinde pe mai mult de 2 milioane de kilometri pătrați, si unde nu se afla aproape nimic!
In 1978 un elicopter a găsit un fel de livadă sau grădină în mijlocul padurii, curiozitatea ia impins sa verifice cine ar putea locui acolo. Locul se afla la 241 de kilometri de cea mai apropiată așezare, era un loc din taiga care nu fusese explorata si nimeni nu ar fi trebuit să locuiască acolo.
Un geolog pe nume Galina Pismenskaya a îndrumat echipa la explorarea acelei zone, împreună cu alte trei persoane. Grupul a pregătit cadouri pentru cei pe care i-au găsit în casă și din motive de siguranță, au adus si arme cu ei, deoarece nu știau ce pot găsi.
Plini de curiozitate și așteptări au ajuns la ceea ce părea a fi o casă, un bătrân desculț și cu haine vechi, a ieșit în întâmpinarea lor. Pismenskaya l-a salutat, dar bărbatul nu a răspuns imediat, si în cele din urmă a spus: „Ei bine, din moment ce ai călătorit atât de mult, ai putea intra”.
Interiorul acelei case părea din Evul Mediu, totul fusese construit cu ceea ce le-a dat pădurea. In acel loc locuiau șase oameni.
Prima întâlnire nu a fost foarte prietenoasă și oarecum ciudată, dar încetul cu încetul pe măsură ce vizitele lor au fost mai dese, această familie ciudată a fost mai deschisă să-și spună povestea.
Bătrânul se numea Karp Lykov și împreună cu familia sa, a fugit din cauza bolșevicilor, care i-au pus viața în pericol.
Familia era compusă din Karp soția lui Akulina, fiul lor Savin în vârstă de 9 ani, și Natalia fiica lor în vârstă de 2 ani, și-au luat câteva lucruri și câteva semințe și au scăpat în taigaua rusă, una dintre cele mai pustii locuri ale lumii. Aceasta s-a intamplat în anul 1936.
După un timp, cuplul a mai avut doi copii, pe Dmitry și Agafia, care au crescut fără să vadă o alta persoana, și fără să știe nimic despre lume dincolo de ceea ce le-au spus părinții lor.
Lykovii au învățat să supraviețuiască din puținul pe care îl aveau, dar nu a fost deloc ușor, clima era extremă și nu aveau prea multe de mâncat, erau mereu flămânzi. Uneori Dmitry vâna, dar și animalele au fugit din acest iad înghețat.
Geologii au descoperit că fiecare membru al acestei familii ruse izolate era unic și își dezvoltase abilități specifice care le permiteau să supraviețuiască acolo. Când li s-a spus că omul ajunsese deja pe lună, au refuzat să creadă, nu au auzit nici de cel de-al doilea război mondial, dar au susținut că au văzut lumini pe cer din când în când. Era singurul lucru pe care îl știau despre societatea modernă.
Akulina a murit și în 1981 trei dintre cei patru copii ai ei au murit si ei. Karp a murit la 27 de ani după soția sa. Agafia, cea mai mică fiică și-a îngropat tatăl și a refuzat să părăsească padurea.
Astăzi, ultima supraviețuitoare a acestei familii ruse izolate este Agafia, locuiește în același loc. Locuiește singură de mai bine de 27 de ani și preferă singuratatea, dar acceptă din când în când ajutorul oamenilor care ajung cu elicopterul. Acest lucru îi face puțin mai ușoara supraviețuirea in acea zona.